Filiala
București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe
încetarea din viață, la vîrsta de 100 de ani, a poetului și epigramistului Mircea Ionescu- Quintus. S-a născut pe
18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali, în Crimeea, unde familia se
afla în refugiu, în timpul Primului Război Mondial. În perioada interbelică, a
urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea
din 1938, a lucrat ca avocat.
Mircea
Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani. A luptat în cel
de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar
după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două
ori senator. El spunea că i-a avut ca
mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărăscu. A primit numeroase
distincții, ordine și medalii printre care Coroana României cu
spade și panglici, Virtutea militară,
Steaua României și gradul de general maior în retragere. A primit ordine de
stat ale Portugaliei și Danemarcei.
Ca autor de literatură, a debutat în Curierul
Liceului Sf. Petru și Pavel 1934 și editorial cu volumul Haz de necaz, în 1943, cu o prefață de Radu D. Rosetti. Dintre
volumele sale: Epigrame, Epigrame și epitafuri,
Lacrima scoicilor, Cazul Dorin Condrea. Mărturie mincinoasă, Ciație pentru un
necunoscut (roman). A publicat două volume de memorialistică: Liberal din tată-n fiu și Moara dracilor.
Prin dispariția lui Mircea Ionescu-Quintus,
literatura română se desparte un veteran al ei, un autor cu spirit viu,
resimțind o dureroasă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu