Filiala
București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită
tristețe dispariția dintre noi a distinsului poet și traducător C. D. Zeletin. Profesorul C. D.
Zeletin, pe numele real Constantin Dimoftache, s-a născut la 13 aprilie 1935
la Burdusaci, comuna Răchitoasa, județul Bacău, fostul județ Tecuci. A absolvit Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad (1952) și Facultatea de Medicină din
București, Secția Pediatrie (1959). A susținut,
vreme de peste 40 de ani, cursuri, conferințe, seminarii și lucrări practice de
biofizică la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și
Farmacie „Carol Davila“ București. Între anii 1963 și 1977, a
susținut prelegeri și lucrări practice la secția de Biofizică a Facultății de
Fizică a Universității București. Personal sau în colaborare, a publicat sau a
colaborat la tratate, manuale și îndreptare de lucrări practice, a avut
numeroase contribuții științifice în medicină, biofizică și radiobiologie.
A
devenit membru al Uniunii Scriitorilor din
România în anul 1967. A fost președinte fondator al Societății
Medicilor Scriitori și Publiciști din România (1990), alături de Dr.
Dan Tărchilă, Dr. Christian W. Schenk și alți reputați scriitori și traducători. A publicat
peste 40 de volume de versuri personale și de traduceri. A fost distins cu
Ordinul Național Meritul Cultural în grad de Cavaler (2011). A
tradus din lirica italiană și franceză, în special sonetele lui Michelangelo,
poeme de Baudelaire, Verlaine. A tradus din Tomaso Campanella și Viața lui
Michelangelo de Romain Rolland. Pentru poezie originală și traduceri a primit
numeroase premii între care și al Uniunii Scriitorilor, precum și distincții
internaționale.
Prin dispariția lui C. D. Zeletin, literatura română și arta traducerii
literare suferă o grea pierdere.
L-am cunoscut pe Dr.CD ZELETIN în 1976 , când student fiind mi-a fost asistent la Biofizică
RăspundețiȘtergereA avut imediat asupra mea o influență de "mentor" , ce peste ani avea să se transforme într-o prietenie şi admirație ce greu o pot pot măsura în cuvinte . Deşi departe de El şi de țară mi-am făcut o datorie sfântă de a ține legătura cu El ; de la telefoane , la vizita anuală ce o făceam să-mi revăd lucurile şi oamenii începuturilor mele , întâlnirea cu El era o bucurie a sufletului ce va fi cu mine până la "capătul drumului". Plecarea Lui lasă un gol ce nimic nu cred că va reuşi să-l umple în viața mea . Drum bun şi nu vei fi uitat !
DM CIUPITU