Filiala
București –Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu adîncă
durere încetarea din viață a poetului Emil Brumaru, membru al filialei noastre,
unul dintre cei mai îndrăgți poeți contemporani.
Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939
în judeţul Tighina, Basarabia. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Iași,
absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a lucrat ca medic în comuna Dolhasca,
judeţul Suceava. S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de
corector (1983–1989) şi redactor (1990–1996) la revista ieşeană Convorbiri
literare. A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în
1970, cu două volume de poezie, Versuri
(Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în În perioada
1992–2009 a deţinut o rubrică săptămânală în România literară („Cerşetorul de
cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de
Iaşi („Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură. A obţinut
numeroase premii, printre care Premii ale Uniunii Scriitorilor din România, Premiul
Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" (2001).
Dintre volumele sale, care s-au bucurat de
un constant succes de public și critică : Adio,
Robinson Crusoe (1978), Dulapul
îndrăgostit (1980), Ruina unui
samovar (1983), Dintr-o scorbură de
morcov (1998), Poeme alese. 1959–1998
(2003), Fluturii din pandişpan
(2003), Submarinul erotic (2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
(2006), Cântece de adolescent (2007),
Ne logodim cu un inel de iarbă (2008),
Povestea boiernaşului de ţară şi a
fecioarei... (2008), Rezervația de
îngeri (2013).
Poezia ludică și erotică a lui Emil
Brumaru a avut numeroși adniratori și a fost comentată de critici importanți,
poetul figurînd în istorii ale literaturii și dicționare de autori care-i acordă
un loc de seamă. O monografie a operei sale a fost realizată de către Rodica
Ilie în anul 2003.
Prin dispariția lui Emil Brumaru
literatura română suferă o ireparabilă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu